Istorie

Cel mai vechi locuitor si primul rege conform traditiei, a fost Inopion, fiul lui Dionissos sau Thisseus si al Ariadnei, el fiind cel care venind din Creta i-a invatat pe localnici cum sa creasca vii.

Numele Chios vine de la Chiona, fiica lui Inopion. Dupa spusele lui Ion, numele vine de la Hios, fiul lui Neptun, la nasterea caruia, a cazut prea multa zapada (hioni) pe insula. O a treia istorisire apartinand istoricului Isidoros, numele Chios vine de la Fenicieni  si, in limba siriana inseamna "mastic".

Insula a mai avut si alte nume de-alungul timpului , cum ar fi Pitioussa (datorita abundentei pinilor), Makris datorita lungimii insulei (Makri = lung), Aethalea (numele vulcanului ) si Ofioussa (datorita serpilor = ofis ). Lucrarile arheologice (la Ag. Galas si Emporios) dovedesc ca insula a fost locuita inca din 6.000 I.H.

Legat de orasul Chios exista dovezi mai noi decat prima colonizare ioniana cand acestia pornind de la mica asezare Chios, aproximativ 1000 I.H., au dezvoltat-o astfel devenind unul din cele mai mari orase ale antichitatii.

Locuitorii insulei au obtinut profit datorita comertului maritim, dar si datorita produselor proprii insulei. Masticul unic in aceasta zona nu a fost insa singura sursa de venit.

In secolul al-16-lea Chios era un oras mare, populatia atingand aproximativ 60.000 -80.000 fara a mai pune la socoteala numarul sclavilor. Cand Chios a devenit un membru al aliantei Ateniene , era un oras liber si auto-guvernat. Inainte de izbucnirea razboiului Peloponesian, a avut parte de 5 ani de pace si prosperitate. Orasul a fost reconstruit dupa ce a fost distrus iar locuitorii au pus accentul pe flota maritima, comert, au dezvoltat infrastructura astfel obtinand o situatie economica deosebita.

Athineos mentiona ca locuitorii insulei erau faimosi pentru ingeniozitatea lor in arta culinara. Thoukidides ii caracteriza pe acestia ca fiind printre "cei mai bogati dintre greci" si lauda sistemul lor politic.

In timpul razboiului Peloponezian , locuitorii insulei au luptat alaturi de atenieni. Dupa ce au fost invinsi in Sicilia, s-au retras si i-au sustinut pe spartani.

Spartanii au impus "dekarhia" (zece tirani) si un unic conducator, astfel Chios-ul cunoaste o noua perioada dominata de viciile si violenta ce insotesc un regim tiranic. Au pierdut toata flota maritima, care acum apartinea Spartei. Insularii au regretat foarte mult faptul ca nu i-au sustinut pe atenieni. Declinul financiar al Greciei care a avut loc din secolul al-7-lea pana in sec. al-10-lea, a afectat Chios-ul deasemenea. Insa dupa aceasta perioanda lucrurile au inceput sa revina la normal.

Ocupatia genoveza  din 1346 a marcat inceputul unei noi ere. Din anul 1566 noii ocupanti, turcii, i-au inlocuit pe genovezi. Ocupatia turceasca a durat 350 ani (1566 -1912).  In 1821, in Grecia a inceput revolutia impotriva Imperiului Otoman. Dupa 400 ani de sclavagie in tara mama, grecii si-au adunat fortele si au luptat pentru independenta. In acest timp Chios-ul nu a participat la miscarea revolutionara. Ei erau un popor pasnic care isi devotau viata cultivarii mastic-ului. Acest produs a fost vandut in principal sultanului iar datorita acestui fapt in aceasta zona sclavia a fost mai "usoara" si au primit mai multe privilegii.  Desi locuitorii Chios-ului aveau numeroase privilegii ei erau mandri de nationalitatea lor si s-au razvratit impotriva stapanirii otomane. In martie 1822, Likourgos Logothetis, din Samos, a condus o armata de 2,500 oameni si au cucerit garnizoanele turcesti.

Cand sultanul a aflat de rebeliunea locuitorilor insulei, a cerut comandantului Kara-Ali si flotei, sa invadeze Chios-ul sa ii pedepseasca pe locuitori. Kara-Ali a debarcat 7,000 de soldati si a masacrat o multime de oameni.

Nu numai ca locuitorii insulei Chios au suferit de pe urma armatei lui Kara-Ali insa au suferit numeroase  pedepse din partea armatei care a venit din Asia Mica. Intr-o scurta perioada de timp o catastrofa a lovit frumoasa insula  a marii Egee locuitorii fiind macelariti sau luati prizonieri si vanduti ca sclavi.
Dintr-un total de 100,000 greci, numai 40,000 au reusit sa fuga in insulele vecine sau sa se ascunda in munti.
Cei care au reusit sa fuga si sa se ascunda in munti au fost nevoiti sa paraseasca insula. La sfarsitul lunii august populatia insulei a ajuns sa numere 3,000 locuitori.

Vestea macelului a ajuns in scurt timp in toate partile Greciei si in tarile europene vecine. Numai atunci au inteles natiunile lumii necesitatea si justificarea crearii unei Grecii independente de Imperiul Otoman. Desi nu au reusit sa opreasca distrugerea insulei si a macelului condus de Kara-Ali, grecii au planuit sa se razbune. Conducatorul acestei campanii a fost Constandinos Kanaris, comandant maritim, originar de pe insula Psara.

Flota inamica, dupa ce a distrus insula Chios, inca mai era ancorata in portul insulei. Sarbatorile musulmane au coincis ca data cu distrugerea Chios-ului. Comandantul otoman si marinarii au ramas pe nave sa petreaca sarbatorile.

Desi in martie 1881 un cutremur a transformat totul in ruine dupa un an,4  iunie 1882, Kanari impreuna cu un alt comandant naval, Pipino, au ridicat ancorele din insula Psara. Karani a inconjurat flota lui Kara-Ali si Pipino a inconjurat flota inferioara. Dupa ce au ancorat navele si le-au dat foc, au parasit navele in barci de salvare si s-au intors la tarm. Flota inamica a observat navele arzand din flota lui Pipino si au ajuns la timp sa stinga focul. Desi flota lui Kanaris era toata in flacari, navele otomane au luat si ele foc si au inceput sa explodeze ca artificii. Victoria a costat vietile a 1600 marinari.

Aceasta victorie incurajatoare a sporit entuziasmul grecilor in lupta pentru independenta si au continuat sa lupte cu zel si convingere pentru independenta.

In contextul razboiului balcanic din 11 noiembrie 1912, Chios este liber in sfarsit si mentine legaturi cu celelalte orase grecesti.
Chios a fost din nou sub ocupatie straina in 4 mai 1941 cand a fost cucerita de germani. Ocupatia germana a luat sfarsit in 10 Septembrie 1944 insa pana atunci locuitorii insulei au rezistat eroic tuturor nedreptatilor.