Oinousses

Frumoasa insula Egnoussa se afla in arhipelagul Inousses, Oinussa (14 km²), spre estul insulei Chios. Numele sau se pare ca vine de la existenta viilor (Oinos, vin), desi a mai primit si alte nume: Egnoussa, care vine de la agnos (o planta care creste pe insula), si Aegnoussa, nume dat de pastorii din Kardamila care au venit in seclolul al-XVII-lea cu caprele pe insula (aega, capra).

In timpul revolutiei din 1821, locuitorii au fugit in diferite parti ale Greciei si nu s-au intors decat in 1827. Desi taxele care trebuiau platite ocupantilor turci erau destul de mari, numerosi oameni s-au ocupat cu navigatia creeind viitorul dezvoltarii maritime. Astazi Enoussa are aproximativ 800 locuitori majoritatea dedicandu-si viata comertului maritim. Cativa dintre cei mai mari detinatori de companii maritime s-au nascut in aceasta insula, mutandu-si sediul in marile centre maritime din Londra sau din New York In timpul verii, yahturi si barci apartinand celor care au plecat sa locuiasca in afara tarii, umpla portul Egnoussei, cand acestia se intorc sa isi petreaca vacanta sau sa-si viziteze rudele si prietenii.

Satul se afla pe marginea unui deal. Strazi pavate cu piatra cubica duc spre coasta Zepaga, portul insulei si centrul cultural al insulei. Este o asezare cu cladiri tipice Marii Egee. Case traditionale cu acoperisuri de tigla sunt mandria localnicilor si inconjoara biserica Aghios Nikolaos (Sfantul Nicolae), care se afla in centrul orasului insulei.

Istoria insule Inuse

Numele insulei este antic. Ekataios (545-475 d.H.), Herodot-ul a numit-o Inusses (484-410 d.H.) si Chakidiki (470-395 d.H.).  Insula a fost locuita de proprietari de pe insula Chios. Deasemenea se spune ca, in timp ce residentii asiei mici au fost nevoiti sa plece deoarece orasul lor , Fokaias a fost ocupat de persani (540 d.H.), au cerut proprietarilor insulei din Chios sa le vanda insula cu scopul de a se muta acolo. Proprietarii insulei nu au fost de accord sa o vanda deoarece se temeau ca acestia le vor stirbi suprematia maritima. Astfel locuitori din Fokeas au fost nevoitit sa se mute in insula Corsica.

Insula a ramas nelocuita pana in secolul al-18-lea cand a fost colonizata de locuitorii satului Kardamyla din Chios. In pragul revolutiei din 1821 a izbucnit revolutia in Andro, Evia si Peloponnese. Rebeliunea acestor insule nu a fost privita cu ochi buni la Poarta Otomana. La data de 1 mai stiri despre o revolutie sustinuta de mana dreapta a tarului Alexandru, generalul Alexandros Ypsilanti, au ajuns la urechea conducerii otomane din Istanbul.

Ca razbunare, sultanul Mahmut a pregatit razboiul sfant sustinut  de fanatismul religios al turcilor. Se anunta un macel al tuturor crestinilor. Cu toate acestea, liderul religios al otomanilor, ulseih-Islam Hadsi  Halil, nu a fost de acord. In acelasi timp, 49 persoane, care detineau pozitii inalte, au semnat in comun un act prin care se opunea pornirii razboiului sfant. Pe data de 23 martie, s-a promis crestinilor mila sultanului insa cu conditia ca rebelii sa depuna armele. Astfel grecii care locuiau la orase au crezut ca vor scapa. Insa incepand cu 24 marite, turcii au inceput sa omoare toate persoanele care erau suspectate de a avea legaturi cu rebelii.

Uciderea patriarhului

Georgios Angelopoulos s-a nascut in anul 1749, in Dimitsana. In anul 1775 a devenit arhiepiscopul Chiotiki-ului iar in anul 1785 al orasului Smyrnis cu numele de Grigorios. Avea varsta de 48 ani cand in anul 1797, a fost ales patriarch cu numele de Grigorios al-5-lea. Imediat a pornit propria sa cruciada pentru a stimula sentimentul religios si a incercat sa isi publice dictionarul "Arca limbii elene".

Cu toate acestea a ridicat suspiciunile turcilor, astfel fiind exilat in Agio Term. A fost eliberat o data in anul 1806 iar apoi inchis din nou si eliberat in 1808. A mai ramas zece ani in Agio Term. S-a intors la conducere in 1818.

Situatia s-a inrautatit incepand cu 31 martie, cand au ajuns vesti la Istanbul despre o revolutie. Sultanul a crezut ca patriarhul l-a pacalit. A dat ordine armatelor turcesti sa iasa pe strazi si sa ucida toti grecii pe care ii intalnesc. Pe data de 4 aprilie 1821, a fost arestat marele interpretator al portii Konstantinos Mourouzi. Asta l-a facut sa inceapa sa il blesteme pe sultan.

Acesta a fost decapitat imediat. Urmatorul decapitat a fost frale lui Nikolaos Mourouzi, marele comandant al flotei. In decusul unei saptamani, au fost executati numerosi greci. Iesirea din oras a fost interzisa. De sambata mare, 9 aprilie, nu au avut loc executii. In a zecea zi de Paste, noul om de incredere al sultanului Staurakis Aristarhis l-a vizitat pe Grigorios si l-a anuntat ca este exilat pentru a treia oara.

Grigorios a iesit in strada unde era asteptat de 50 de turci care urmau sa il escorteze spre port. A fost pus intr-o corabie si dus la inchisoare. In aceeasi zi, patriarhul a preluat controlul Mitropoliei, acesta urmand sa moara dupa un an. Dupa ce a avut loc ceremonia, turcii l-au dus pe Grigorios dupa cladirea patriarhatului unde l-au spanzurat si l-au lasat acolo trei zile.

Pe data de 13, i-au aruncat cadavrul in mare. Cu toate acestea cadavrul sau a iesit la suprafata. Trei zile mai tarziu cadavrul sau a fost vazut de marinarii de pe un vapor comercial sub pavilion rusesc. Marinarii acestui vapor l-au luat la bord si l-au dus la Odessa unde au ajuns pe data de 11 mai. Patriarhul Soros, succesorul lui Grigorios, era adorat de multime.

Tarul Alexandros s-a ocupat de inmormantarea acestuia pe data de 17 iunie 1821. Sase ani mai tarziu, in 1871, ramasitele lui au fost transportate in atena si puse intr-un mormant langa mitropolie. Pe data de 10 aprilie 1921, sute de ani dupa moartea sa, a fost numit sfant.